A fontanòve
A FONTANÓVE Dav'èvvève e tutt'u paèse Tre canale d'accua fresche, pe ogne canale na file de conche, de tine e de varile. Cu calle e cu fridde iève sèmpe na s'toreie de femmene che, chiacchieranne e letecanne, èspettavene u turne pe égne che nu penziere a case, i fije, u marite, a ciuccia pregne. I carabbeniere, u precueratòre, c ó me pure u carcere, u spedale egnèvene èppène èrrevavene chi femmene che sbettavene pe l'abbuse d'autorità. Mó l'accue è dent'i case, e quis’tu fatte fa piacere, a Fontanóve córre c ó me èpprime, però nesciune a pènze è remas’te sòle. Se z'avesse fa a file c ó me èllòre, uoje l'avess'a fa pure l'autorità. Una poesia di tanti anni fa che ho inserito nel libro "U penziere" uscito nel 1988 per gli Editori del Grifo e che ho intenzione di